Casă-bijuterie din București, cu tavane pictate de Luchian, restaurată cu mare artă. Cândva, la subsol avea un bar clandestin frecventat de Nicu Ceaușescu

Articol preluat de pe B365

Una dintre cele mai frumoase clădiri de patrimoniu din București a fost restaurată de Alin Caraman, un om de afaceri pasionat de Micul Paris și de felul în care se construia în București la început de secol XX. Casa de pe Strada Italiană, numărul 21, a fost finalizată în anul 1895 și a aparținut familiei pictorului Ștefan Luchian. În prezent, interioarele păstrează cele mai multe dintre elementele de artă decorativă originare, un spectacol vizual impresionant. Cât de complicat este să restaurezi o casă de patrimoniu în România, mai jos, la Make Bucharest Great Again, un proiect B365.ro dedicat salvării patrimoniului orașului.

Când intri în casa de pe Strada Italiană,  numărul 21, din București, nu știi pe ce să-ți oprești privirea mai întâi. Timp de doi ani, în jur de 40 de restauratori au muncit din greu ca să scoată la lumină frumusețea inițială a încăperilor. Sobe cu cahle multicolore de Meissen, stucaturi cu model de la începutul secolului al XIX-lea, cu motive antropomorfe și vegetale, cu cupidoni pe frontoanele ușilor pictate, cu medalioanele pictate de Luchian pe tavanul de la parterul clădirii, toate au fost restaurate cu artă, migală și grijă.

Scara interioară a casei. Foto Antoaneta Dohotariu.

“În partea din față se punea covorul roșu pe scările din marmură, iar duminica se scotea acel covor roșu și se punea unul alb”

Alin Caraman este un om de afaceri bucureștean, pasionat de patrimoniul orașului, de trecut, de tehnici de construcție astăzi dispărute.

Alin Caraman: “Am avut șansa să mă nasc într-un apartament interbelic, aflat pe strada Negustori. Am avut un vecin care a prins acea perioadă interbelică și îmi povestea cum se desfășura viața în bloc. Proprietarii erau boieri și negustori și aveau niște obiceiuri foarte stricte. Toată blocurile interbelice au o configurație foarte interesantă: prin față intrau domnii, dar exista și o parte secundară pentru servitori, ei aveau un circuit complet separat. În partea din față era un portar și covor roșu pe scările din marmură, iar duminica se scotea acel covor roșu și se punea unul alb, povestea vecinul”.

“Am văzut cel mai scump ansamblu rezidențial din București: nu se compară cu modul în care se construia în interbelic”

Alin Caraman: “Aceste apartamente sunt extraordinare și mulți nu realizează detaliile care fac diferența. Există mici detalii extraordinar de spectaculoase, cum ar fi glasvandul, camerele cu înălțime de 3 metri, parchet de stejar și toată împărțirea care era extrem de bine gândită. Vei găsi apartamente cu camere mari, rar dai de camere sub 18 mp, ceea ce azi nu găsești nici măcar la blocurile noi. Am vizitat de curănd cel mai scump ansamblu rezidențial din București, prețul este 5000 de euro mp. Este incredibil cum au putut să gândească un apartament care ajunge la 1,8 milioane de euro, un preț absurd, în care avem un lobby rezonabil, un balcon spectaculos, o baie frumoasă, dar lucrurile se opresc aici, pentru că există niște handicapuri uriașe. Camerele pentru copii au 12 mp. Eu am doi copii, mai fac și școală on line, deci au nevoie de un birou, acolo trebuie să și doarmă, să-și depoziteze lucrurile. Cum ar putea să o facă în acest apartament de 1,8 milioane de euro? Unde mai pui că un spațiu de depozitare are 2 mp”.

Alin Caraman a văzut sute de case vechi din Bucuresti din pasiune.

Alin a cumpărat 40 de apartamente în blocuri vechi și le-a renovat

Ca să găsească un apartament cu care să rezoneze, un cămin, Alin Caraman a văzut sute de case vechi din București.

Alin Caraman: “Am găsit un apartament și, după ce l-am cumpărat, am rămas fără hobby-ul de a căuta în fiecare zi, de a avea vizionări, pentru că este o plăcere să intri în toate cotloanele acestor case vechi. Pe atunci, se construia total diferit și îmi este imposibil să înțeleg de ce toate casele antebelice și interbelice sunt gândite absolut impecabil, iar dezvoltatorii de azi nu reușesc să gândească mai mult. Mai ales că nu trebuie să inventeze roata, au modele și inspirație la nivel mondial la un click distanță, pe când în interbelic meseria asta se învăța în școlile de arhitectură din străinătate”.